autor: L.Bataiosu
M-am strecurat in palma iernii,
Pe pat de fulgi sa-mi odihnesc suflarea,
Sa-nghet in geruri ceasul vremii,
In viscol sa-mi astern durerea.
Usor mi-am sprijinit o tampla,
Pe un sarut de crivat ostoit
Iar ochii mi i-am pus drept tinta,
Sloiului ce tocmai m-a lovit.
Matasea rece mainile-mi imbraca,
Nu pot misca, respir doar fulgi de nea,
Intinsa stau pe pat de promoroaca,
Ce-i viu in mine, e doar, lacrima.
Curand va fi si ea doar o steluta,
In care luna se va oglindi,
In palma iernii voi fi cub de gheata,
Pe pat de fulgi vesnic voi dormi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu