M-am strecurat în palma iernii,
Pe pat de fulgi să-mi odihnesc suflarea,
Să-ngheț în geruri ceasul vremii,
În viscol să-mi aștern durerea.
Ușor mi-am sprijinit o tâmplă,
Pe un sărut de crivăț ostoit,
Iar ochii mi i-am pus drept țintă,
Sloiului ce tocmai m-a lovit.
Mătasea rece mâinile-mi îmbracă,
Nu pot mișca, respir doar fulgi de nea,
Întinsă stau pe pat de promoroacă,
Ce-i viu în mine, e doar, lacrima.
Curând va fi si ea doar o steluță,
În care luna se va oglindi,
În palma iernii voi fi cub de gheață,
Pe pat de fulgi veșnic voi dormi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu