Ma intristeaza iar plamada,
Unei dorinte, unui vis,
Care ma tine inca-n nada,
Eternului destin nescris.
In framantari ma las purtata,
Spre cerul inca albastrui,
De astri , eu, ma las curtata,
Caci alt luceafar pe cer nu-i.
Zambesc amar si cu tristete,
Soptesc plamadei unui vis,
Ca nu sunt trista, am doar fete
Ale destinului nescris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu