Las mana sa scrie ce sufletu-mi cere,
Ce gura nu spune si ochiul nu vede,
Sa curga albastrul pe toamna greoaie,
Ce-si flutura norii si plumbul in ploaie.
Las mana sa prinda un fluture alb,
Cu aripi zdrelite lipit de un far,
Palma imi plange tacut si prea slab,
Neputinta mi-e azi, crez si hotar.
Las mana sa spuna ce tristete ma sapa,
Cand degetele-si fac singure groapa,
Pamantul e ranced,imi spune in soapta
Ca-n adanc este cald ,doar, afara e toamana.
Las mana pe obrazu-ti in semne sa-ti spuna,
Ca toamna e-n mine si dor si furtuna,
A ochilor ploaie curge-nestire,
Ucide toamna! Adoarme-o in tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu