Din geana zorilor

Autor: Livia Bătăiosu

Din geana zorilor am rupt o stea,
Înlăcrimată-n rouă de tristețea nopții,
O țin în palmă, e surata mea,
Ce-mi este călăuză pe drumul greu al vieții.

Vesmântul cerului de neagră catifea,
Îl impărțim când visul mă cuprinde,
Mă văd zburând, mă văd o stea,
Dar, făr' de lacrimi suferinde.

Nu-s singură, nici trista si nici abătută,
Când lacu-mi cântă clipocind,
Când licuricii mă încântă
Cu dansul lor zburdalnic, chicotind.

Pășesc pe vânt, mă legăn pe luceferi,
Mătasea norilor mi-o fac culcuș,
Ori spumeg marea, ori opresc,
Valul uriaș din al său urcuș.

Lucesc în păru-mi picuri albi de rouă,
Cuprinsă-n salba stelelor, cunună,
Zâmbesc când mândra Lună Nouă,
Îmi stă alaturi ținându-mă de mână...

Din geana nopții am rupt visul,
Ce dăinuie până în zori,
Când soarele m-aruncă în abisul,
Zilelor pustii si tristelor cântări....

Jocul lacrimii

Autor: Livia Bătăiosu

Îți joacă lacrima-n priviri,
Când îți vorbesc de mine,
De parca-r răsări din amintiri,
Atunci când, ieri , eram cu tine.

O alta-mi joacă pe obraz,
Hrănind crisparea , suferința,
Luând nuanța de topaz,
Uitând de pace si dorință.

În joacă lacrima ucide dorul,
Înneacă atâtea ne-mpliniri,
Atâtea vise care trec hotarul,
Ce  sunt ucise-n lacrimi ...în uitări.

Doar jocul viu ce se strecoară,
Prin linii fine sau adânci,
Pe buze arde și-n fioară,
Trezind, o amintire...de atunci.

Steaua nopții mele

autor: Livia Bătăiosu

Străluce steaua-n care pașii tăi,
Urmă și-au lăsat și încă te zăresc,
Pulberea lăsată-n urma ei
Mă-nvăluie, spre vis pășesc...

În vis, tu, mi-ai lăsat speranța,
Că noaptea se va destrăma,
Și va rămâne doar romanța,
Iubirii noastre născută pe o stea.

În chip de stea, luceafăr fără moarte,
M-ademenești cu veșnicia printre stele,
Eu, te urmez adânc în noapte,
Cuprinsă-n doruri mari și grele.

Steaua nopții mele o privesc,
Ce ți-a dat născare chip ceresc.
Înfrigurată, plâng, cerșesc ,

Să-ți văd din nou surâsul îngeresc.

Picuri...

autor:Livia Bătăiosu

Picuri roșiatici izvorăsc din mâna-mi,
Ce cu sete apucase fulger sângeriu,
Vârtej de foc ardea deasupră-mi,
Și am lovit al vieții negru râu.

Picuri rubinii născuți din al meu trup,
Martori ai durerii ce azi m-au năpădit,
Ca lava din străfunduri adunată-n munte,
Lovind tăcerea, durerea s-o înfrunte.

Picuri cristalini rostogoliți pe pleoape,
Curați ca inima ce te dorește.
Te cheamă, suflet de departe,
Întinde mâna și oprește,
Izvorul nesecat de lacrimi.

Văpăi....

Autor Livia Bătăiosu

Dogoare soarele, afară arde totul,
Iar înăuntrul meu, tăcut, mocnește dorul,
Un bob de apă pământu-ncins așteaptă,
Iar sufletu-mi, iubirea nesecată.

Pe frunte-mi curg bobițe de sudoare,
Ce se doresc zvântate de-o rece adiere,
Ce ar putea să treacă și peste ochii mei,
Înlăcrimați de dor, de focul ce e-n ei.

Dogoare raza, dogoare și lumina,
Iubirea m-adâncește în flăcări iuți, pârjol.
Și mă usuc cum frunza răsucită,
Se perpelește-n iadul ce azi ne dă ocol.

Sudoare, lacrimi, sete de izvor,
Pârjolul să-l alunge și blestematul dor,
Un picure de ploaie, o vorbă de alint,
Balsam să-mi fie mie, uscatului pământ.

Un nor se-așterne pe clocotitul cer,
O mână-ntinsă mie, un rece vânticel,
Ferice eu și frunza, ferice că nu pier.
In picurii de ploaie se stinge foc….și dor.

Puterea nopții

Autor:Livia Bătăiosu

Nu pot îndepărta puterea nopții,
Ce-n suflet iar mi se strecoară,
Sub apăsarea ei răceala morții
Mă încolțește ca o fiară.

Alunec lin în beznă, în tăcere,
Cuprinsă-n golul din lăuntrul meu,
Ce mă îmbracă fără vrere,
În neputință, cu veșmântul său.

Strivită-n gheara nopții iară,
Sunt iar nimic și sunt niciunde,
Mă uit la trupul meu de ceară,
Cum zace chinuit de umbre.

Chircit și fără de speranță,
Zvâcnește-n agonia lui morbidă,
Alături de-al meu suflet se înalță,
În noaptea fără țărmuri…nesfârșită.

Otrăvuri negre și neliniști,
Trăiesc în trupu-mi vlăguit.
Aș plânge de-aș putea de mila-i,
Dar, sufletul mi-e obosit.

Mă las purtată-n ceața crudei nopți,
Mă ducă-n  dulcea-i acalmie,
În golul ce-a rămas din alte vieți,
Poate-oi răzbi să mă găsesc pe mine.

O stea...

Autor:Livia Bătăiosu


O stea zâmbește ștrengărește….
E zâmbetul ce l-ai lăsat,
Să-l văd când dorul meu orbește
Te caută neîncetat?

O altă stea lucește lăcrimând…
E lacrima ce ți-a scăpat,
Când cerul îl priveai oftând
Și căutai neîncetat?

Dar uite, pâlpâie o stea…
E inima ce mi-ai lăsat-o
S-o am când noaptea-mi este grea.
Neîncetat am căutat-o…