Alină-mi...

autor.Livia Bătăiosu

Alină-mi așteptarea cu-n cuvânt,
Nu-mi spune iar tăcerea să ascult,
Căci, zac iubire, zac ca un mormânt,
Săpat de vânturi, rece și tăcut.

Alină-mi dorul cu-n sărut,
Nu mai vreau șoapte legănate-n vânt,
Nu-mi spune ploaia s-o cuprind
Că-i rece ...ca trupu-mi suferind.

De poți iubirea mea, alină-mi,
Amurgul sângeriu care-mi suspină,
În palmă poartă-mă spre stele,
Cum doar tu știi, așează-mă 'ntre ele.

Alină-mi așteptarea c-o strângere de mână,
Nu lăsa vântul să-mi plângă în surdină,
Tăcerea sparge-o cu a inimii bătaie,
Să-ți curg în vene, gânduri, vâlvătaie...

Iubirea mea, alină-mă de tine...

Simțuri curgătoare

autor:Livia Bătăiosu



Te-ar doare lacrima ce curge,
Ți-ar arde simțurile care
Au presărat mărgăritare,
În simțurile mele atinse la izvoare.

Cu ochii amândoi ai strânge,
Flori albe si ai face diguri
Cu gura-n cercuri ai restrânge,
Năvala ploilor in picuri.

Te-ar arde gândul cel nespus.
Ce zace-n jar, vulcan în clocot,.
În care simțuri m-ai ascuns,
În ce izvoare curg în ropot?

Mi-ai atins simțurile la izvoare.
Oriunde curg, oriunde strig,
Aștept cu fiecare floare
Sa fiu oprită de un dig.

Neobosit să fii în simțurile tale,
Să luneci cum, eu, lunec călătoare,
Iar mâinile de ne-or opri c-o floare,
Să odihnim în simțuri curgătoare.

Vis erotic

autor:Livia Bătăiosu

Pășeam spre vis pe brațe-nfometate,
Cu tâmpla-mi îmbracată în săruturi moi,
Apoi pe gură șoapte alintate,
Ce coborau pe gât tot mai greoi.

Pe sâni se desfăta o mână,
Ce plămădea plăcere apăsătoare,
Lăsând să cadă-n ropot de furtună,
Săruturi albe pe inimi zvâcnitoare.


În pântec fluturi dau din aripioare
Și-ncremeneau când roiuri de sărut,
Întâmpinau fiorii mâinii vorbitoare
Ce colorau emoții pe trupu-mi încordat.

Pășeam spre vis în brațe obosite
Care-au sculptat atingeri fermecate.
În noapte m-am lăsat ispitei,
Unui sărut pictat pe gene și pe pleoape.

Pe braț de vânt

autor:Livia Bătăiosu


Pe braț de vânt mă las purtată,
În cuib de nori mi-am adormit iubirea,
Am să mă-ntorc când dorul nu mai rabdă,
Să scutur norii, s-ating cu pieptu-mi, fericirea.


Tristețea m-adoarme în rouă de stele,
Izvoare plecate din visele mele.
Sting Luna. Acopăr cu mâna,
Durerea ce vine către mine, întruna.

Și ninge...în plete albe caut răspunsuri,
Ochi luminoși privind nicăieri,
Fantasme născute strălucind în apusuri,
Întrebări tăcute, închise în zori.

Pe braț de vânt mi-a căzut lacrima,
Nu-ntinde mâna, ai putea cădea
Din norii pufoși, în palma mea,
Întinsa spre tine...iubirea mea.

Aberații...întâmplate

Autor:Livia Bătăiosu

S-a întâmplat să se întâmple,
Să fiu scârbită de prea multe,
Desfaceri și nefaceri fără nume.
Ce-au construit o astă lume.

S-a întâmplat să se întâmple,
Să spun tăcând cuvinte mute,
Să înțeleg nimic din vorbe multe,
Și totul din întreguri începute,

Să fiu acolo s-a'ntâmplat
Când, nu eram cu adevărat,
I-ar când eram necontestat,
Eram nimicul absentat.

S-a întâmplat să se întâmple
Sa fiu trăită de prea multe,
Fapte încă nenăscute,
Spuse făra să se-ntâmple.

În palma iernii

autor: Livia Bătăiosu

M-am strecurat în palma iernii,
Pe pat de fulgi să-mi odihnesc suflarea,
Să-ngheț în geruri ceasul vremii,
În viscol să-mi aștern durerea.

Ușor mi-am sprijinit o tâmplă,
Pe un sărut de crivăț ostoit,
Iar ochii mi i-am pus drept țintă,
Sloiului ce tocmai m-a lovit.

Mătasea rece mâinile-mi îmbracă,
Nu pot mișca, respir doar fulgi de nea,
Întinsă stau pe pat de promoroacă,
Ce-i viu în mine, e doar, lacrima.

Curând va fi si ea doar o steluță,
În care luna se va oglindi,
În palma iernii voi fi cub de gheață,
Pe pat de fulgi veșnic voi dormi.

Destin nescris...

Autor:Livia Bătăiosu

Mă întristează iar plămada,
Unei dorințe, unui vis,
Care mă ține încă-n nada,
Eternului destin nescris.

În frământări mă las purtată,
Spre cerul încă albăstrui,
De aștri , eu, mă las curtată,
Că alt luceafăr pe cer nu-i.

Zâmbesc amar și cu tristețe,
Șoptesc plămadei unui vis,
Că nu sunt tristă, am doar fețe
Ale destinului nescris.