Delir...

Autor: Livia Bătăiosu
 

Mă sufocă cuvintele,
Stinse în cenușa tăcerii,
Purtată de nori,
 Pe colțuri de stele,
  Înecate și ele
În cuvinte mizere.

 M-am așezat
Să-mi odihnesc sufletul,
 Pe umăr rotund
 De cuvânt nenăscut
Și-am găsit doar unghere,
La fel de stinghere.

Mă îneacă șoapte,
Nevorbite încă,
Ce-mi lunecă pe brațe,umeri,
Căutând buzele,
Negăsind auzul.
Și nu găsesc un loc
 Unde să-mi odihnesc
 Zbuciumatele simțuri
Plecate,,,,
  În locul fără de cuvinte.

Surâs..

autor:Livia Bătăiosu

Poate ne vom întâlni,
În surâsul unui cuvânt
Sau în lacrima unei tăceri
Ori poate dincolo de zori,
În colțurile orizontului de ieri.


Atunci te voi simți în palmele amândouă,
Ca pe răceala unui fulg de nea,
Nu strânge pumnul, nu-l preface-n rouă,
In colț de ochi, nu-l așeza.

Poate ne vom întâlni,
La capătul unui dor,
În surâsul unei tăceri
Sau poate,
În lacrima unui cuvânt..

Frunză călătoare

  Autor:Livia Bătăiosu

De multe ori am privit o frunză, 
Dusă de apă în susur de râu,
Dar n-am putut înțelege ce simte
Până când, frunză am devenit chiar eu.

Mă las purtată de valuri,
Izbită brutal de bușteni plutitori,
Aruncată în nisipul din maluri'
Ori prinsă în crengi ,zile în șir, uneori.

Când valuri nervoase mă rup dintre ele,
Plutesc în neștire în zbor către cer,
În piept iau cascade ce mă-neacă în ele,
Pe funduri de râu, cerșesc să respir.

Când liniștea vine peste apă și cer,
Plutesc în derivă privesc cum stingher,
Un brotac verde, mai verde ca mine,
Pe creștetu-mi umed cântecu-și pune.

Mi-e frig...și umed...și visez
Copacul dedemult și îmi doresc,
Să nu fi cunoscut vântul care,
M-a transformat în frunză călătoare.

Niciodată nu am să știu ce simte vântul
Până când nu am să fiu chiar eu vânt....

Las mâna,,

Autor:Livia Bătăiosu

Las mâna să scrie ce sufletu-mi cere,
Ce gura nu spune și ochiul nu vede,
Să curgă albastrul pe toamna greoaie,
Ce-și flutură norii și plumbul în ploaie.

Las mâna să prindă un fluture alb,
Cu aripi zdrelite lipit de un far,
Palma îmi plânge tăcut și prea slab,
Neputință mi-e azi, crez și hotar.

Las mâna să spună ce tristețe mă sapă,
Când degetele-și fac singure groapă,
Pământul e rânced,îmi spune în șoaptă,
Că-n adânc este cald ,doar, afară e toamnă.

Las mâna pe obrazu-ți în semne să-ți spună,
Că toamnă e-n mine și dor și furtună,
A ochilor ploaie curge-neștire,
Ucide toamna! Adoarme-o în tine!

Te-am pierdut...

Autor:Livia Bătăiosu

Te-am pierdut în mine și rătăcești
Prin ploaia de lacrimi,
Rupi nopți și încerci să sădești,
Zori în tristeți, iubire în patimi.

Te-am pierdut când pierdută eram,
În ploile tale ninse de ger,
Zburam printre fulgi cântând și gândeam,
Că iubirile sfinte niciodată nu pier.

Te caut în rătăcirile mele,
Pierdută în sloiuri și gânduri rebele,
Poate cândva vei găsi cărarea spre mine,
Pierduți vom rămâne și..lacrima vine.  

   

Chemări si regăsiri

autor.Livia Bătăiosu

Am pășit pe locul
Unde doar visele mă duceau
Și am simțit chemarea pământului.
În tălpi mi-au crescut rădăcini
Și mă hrăneam cu pâinea
Sânzienelor...

Amintiri și duhuri
Mi-au încrâncenat trupul,
Tremuram, eram pătrunsă
Până în măduva oaselor de trecut.
N-am simțit sângele,
Poate că venele mi s-au modificat
Și au schimbat cursul
Sângelui subțiat de lacrimile înghițite în vremea
Durerilor...

Eram acolo unde dealurile
Au adunat ecourile într-un singur glas,
Eram printre ele, sânzienele care
Mi-au legănat copilăria...
Trecute ca și mine prin vise, prin vremuri,
Mă așteptau înfiorate șoptindu-mi:
-Astâmpără-ți setea și foamea și lasă trecutul
Amintirilor...

Nu mi-am simțit sângele dar am regăsit
O parte rătăcita din mine
Lăsată cândva în grija
Sânzienelor...

Alină-mi...

autor.Livia Bătăiosu

Alină-mi așteptarea cu-n cuvânt,
Nu-mi spune iar tăcerea să ascult,
Căci, zac iubire, zac ca un mormânt,
Săpat de vânturi, rece și tăcut.

Alină-mi dorul cu-n sărut,
Nu mai vreau șoapte legănate-n vânt,
Nu-mi spune ploaia s-o cuprind
Că-i rece ...ca trupu-mi suferind.

De poți iubirea mea, alină-mi,
Amurgul sângeriu care-mi suspină,
În palmă poartă-mă spre stele,
Cum doar tu știi, așează-mă 'ntre ele.

Alină-mi așteptarea c-o strângere de mână,
Nu lăsa vântul să-mi plângă în surdină,
Tăcerea sparge-o cu a inimii bătaie,
Să-ți curg în vene, gânduri, vâlvătaie...

Iubirea mea, alină-mă de tine...