Rânjetul tăcerii

Autor: Livia Bătăiosu


Ascultă! E țipătul singurătății mele,
Ce vrea să sfarme a trupului tăcere,
Ce înconjoară totu-n decădere,
Cu rânjetu-i hidos plin de plăcere.

O voce caldă se aude-n depărtare,
Vrând să mă smulgă parcă din recea încleștare,
Cu moliciune-mi spune:*Sunt cu tine,
Însă, privesc...*Nu-i nimeni langă mine.


Mă zbat să scap din brațele-i cu gheare,
Alerg spre vocea caldă a cărei chemare,
Mă-mbie s-o-nsoțesc și s-o-mbrățișez.
Nu pot să o ajung, nu pot să o urmez.

Împietrită sunt, țipătul îmi seacă,
Tăcerea mă simte, fața și-o arată,
A stins glasul blând ce mi-a pătruns în suflet
Și-a rămas tăcerea cu hidosu-i rânjet.

Și ninge...

Autor:Livia Bătăiosu

Ninge....
Fulg după fulg se așterne,
De parcă ar vrea sa mă îmbrace în blândețea lor,
Să mă acopere în puf, să mă amorțească,
O dulce acalamie,
Puf și gheață.

Dacă aș fi fost o frunză
Eram de mult oblojită
De mângâierea lor.

Mă așez....
Mă fac una cu pământul
Și aștept...

Micuții jucăuși mi se topesc pe față
Și mă gândesc...
Dacă nu aveam suflet,
Acum aș fi fost printre ei,
Aș fi fost o frunză sau o piatră,
Aș fi fost orice, numai eu nu...

Trupu-mi ia forma unui morman de zapadă,
Mi-e teamă să respir,
Mi-e teamă să nu devin iar eu.

Sunt una cu pământul,
Sunt fulg de nea...
Și ninge....

S-a prăbușit cerul

autor:Livia Bătăiosu

S-a prăbușit cerul peste mine,
Stelele plâng pe pământ,
Se zvârcolesc ca inima ce ține
Strâns un luceafăr...
Și se sting...

Se sting sub lacrimile mele,
Suflet rănit, neliniștit,
Cândva, ardea pe cerul plin cu stele,
Cer ce azi s-a prăbușit.

Nu mai am cer, nu mai am stele,
Toate s-au stins, toate-au murit,
Mai am doar, lacrimile grele
Ce se adună pe pământ.

Înnot în lacul lacrimilor mele,
Lovită în neștire de stelele ce mor,
Las cerul să cadă peste ele,
Să-năbușe durerea, iubirea și-al meu dor.

Dor ce lovește

autor:Livia Ɓătăiosu

Dorul e ca o furtună în sufletul meu
Și lăcrimez la fiecare gând ce zboară către tine.
Îmi stoarce vlaga, te strigă iubire.
Scuturată de vânturi mă legăn mereu.

Până la oase fiori reci mă pătrund,
Carnea-mi zvâcnește, sângele-mi fierbe,
O clipă doar, la tine s-ajung,
Doru să-mi sting, dor ce lovește.

Îl cuprind deși a lui durere,
Îmi sfâșie inima ce uită să bată,
Palmuită-n tăcere rabdă și rabdă,
Sperând că-n curând va primi mângâiere.

Călători

Autor:Livia Bătăiosu

Călător prin vise ne-mplinite,
Aduni perlele din ochii mei
Și le prefaci în stele, în comete,
Ucigând tristețea ce e-n ei.

Călător ce-n șoaptă te strecori,
Lăsând frânturi, cuvinte în tăcere,
Înțelese doar de-ai dragostei fiori,
Născuți în trandafiri, ascunși în adiere.


Pe cerul nopții mele rătăcești,
Călător al tristelor destine
Și-mi spui că-s steaua ta, iubești,
Un vis, vis ce l-ai găsit în mine.

Un vis neîmplinit, așteptare...
Un gest, o vorbă, o scânteie
O cauți, o dorești cu ardoare...
Călătorim....doi călători...tăcere...

De mă întrebi...

Autor:Livia Bătăiosu

De mă întrebi dacă mă doare,
Ți-aș răspunde:
-Mă doare pentru c-ai strivit o floare,
Ce n-a putut răzbi niciunde.
-Mă doare c-ai ucis un vis
Ce l-am avut și l-ai promis.

De mă întrebi de înca plâng,
Ți-aș raspunde:
Lacrimi nesecate curg,
Ca furia ce mă arde,
De cu zori si până-n seară,
Fața-mi șterg...durere amară.

De mă-ntrebi de te-am uitat,
Ți-aș răspunde:
Că încerc neîncetat
Să uit visul cel de ieri.
Poate, mâine va răsare
Un vis pur, fără durere.

De mă-ntrebi ce-aș întreba,
Ți-aș raspunde:
M-ai iubit măcar ori ba?

Lacrimi în vânt

Autor: Livia Bătăiosu

O frunză cade, creanga plânge...
Vântului își spune păsul:
-În curând și eu m-oi frânge
Sub zăpada grea iar plânsul
Îmi va îngheța...

Duios vântul o cuprinde
Legănând-o-n sus și-n jos,
Prinde frunza-n brațe blânde,
Sărutând-o lin, duios,
Lăsând șoapta s-o aline,
Uscând lacrima ce mâine
Îi va ingheța...

Lacrimi cad, un dor ce plânge...
Vântului iși spune păsul:
-În curând și eu m-oi frânge
Sub uitarea grea iar plânsul
Ochi-mi va seca...

Duios vântul îl cuprinde
Legănându-l îl așează,
Înaintea ta iubite,
Lângă frunza ce oftează,
Lăsând șoapta să-ți vorbească
De iubirea mea, lumească,
Ce-n curând te va cuprinde
Între lacrimi suferinde
Ce nu vor seca...