vineri, 9 ianuarie 2009

RANJETUL TACERII

Autor: LIVIA BATAIOSU


Asculta! E tipatul singuratatii mele,
Ce vrea sa sfarme a trupului tacere,
Ce inconjoara totu-n decadere,
Cu ranjetu-i hidos plin de placere.

O voce calda se aude-n departare,
Vrand sa ma smulga parca din recea inclestare,
Cu moliciune-mi spune:*Sunt cu tine,
Insa, privesc...*Nu-i nimeni langa mine.


Ma zbat sa scap din bratele-i cu gheare,
Alerg spre vocea calda a carei chemare,
Ma-mbie s-o-nsotesc si s-o-mbratisez.
Nu pot sa o ajung, nu pot sa o urmez.

Impietrita sunt, tipatul imi seaca,
Tacerea ma simte, fata si-o arata,
A stins glasul bland ce mi-a patruns in suflet
Si-a ramas tacerea cu hidosu-i ranjet.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Doamne ce multe poezii ai scris...
Mă abţin să fac aprecieri, dar cred că ţi-ar prinde bine.