autor:Livia Bătăiosu
Printr-un colț de geam stingher,
Noaptea se așterne,
Strecurând în vălătuci,
Negru-i ca de tuci.
O zănatica lumina
Coboară spre drum,
Felinar ori lumânare;
Ce topește smoala-n zare,
Lasând dâră, fum.
Luna și-a mijit și ea,
Fața-i pală ca de nea,
Zâmbetul i-a înghețat,
Parcă-i prins ori aninat,
Pe un bulgăre
Ce stă să se scuture.
O steluță argintie,
Sparge noaptea pământie,
Jucăușă, fără țintă,
Pași sfioși si făra ritm...
Nu-i steluță,
E un fulg!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu