Autor: Livia Bătăiosu
Aș vrea să strig
Dar glasul mi s-a stins,
Fiori de moarte m-au cuprins,
Sunt prinsă făra de scăpare
În lanțul deznădejdii
Care doare....doare tare.
În cap am voci, cuvinte fără noimă,
Cum c-am făcut sau n-am făcut ce trebuia.
Le-aș spune să ridice piatra
Și dacă-s puri să mă lovească,
De nu. lasați-mă așa!!.
Ce nu-nțeleg și n-am putut a înțelege:
De ce vorbesc despre ce simt,
De ce vorbesc în al meu nume
Fără să știe, să cunoască al meu simtământ?
Le-aș spune să citească-n al lor suflet
Și-apoi să judece pe alții de cum sunt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu