Ninge....
Fulg după fulg se așterne,
De parcă ar vrea sa mă îmbrace in blândețea lor,
Să mă acopere în puf, să mă amorțească,
O dulce acalamie,
Puf si gheață.
Dacă aș fi fost o frunză
Eram de mult oblojită
De mângâierea lor.
Mă așez....
Mă fac una cu pământul
Și aștept...
Micuții jucăuși mi se topesc pe față
Și mă gândesc...
Dacă nu aveam suflet,
Acum aș fi fost printre ei,
Aș fi fost o frunză sau o piatră,
Aș fi fost orice, numai eu nu...
Trupu-mi ia forma unui morman de zapadă,
Mi-e teamă să respir,
Mi-e teamă să nu devin iar eu.
Sunt una cu pământul,
Sunt fulg de nea...
Și ninge....
13
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu