Se scurge cerul..

Autor: Livia Bătăiosu

Mi se scurge cerul printre degete
Și fulgere-mi coboară către ochi,
Mă risipesc în luna care geme,
În tunet mor si-apoi mă-ntorc.

Mă-ntorc în firele de iarbă,
Ce-mi șerpuiesc pe trupu-mi vlăguit
Și plâng...în friguri care îmi răstoarnă
Tot cerul peste mine, însă, tac.

Tac, căci vorbele-mi sunt goale
Și nu aș ști să spun decât atât:
*Mi-e dor*, cuvinte grele, arzătoare
Ce-n flăcări cerul mi l-au aruncat.

Îl țin în mâini, nisip fierbinte
Ori lavă ce va deveni doar, praf.
Eu, stau, privesc, ascult cuminte,
Cum mi se scurge cerul...tac.

Două pete

Autor:Livia Bătăiosu

Timpul dintre noi se dilată
Și ne strivește,
Transformându-ne in două pete
Lățite pe zidul asteptării,
Doi poli ce caută cu disperare
O potecă spre un punct
Unde timpul se comprimă,
Dispare, strivit de dorința revederii.

Dorintă cu trup de liană
Ce se unduie
Între cele două puncte,
Nepăsându-i de timp, șerpuiește,
Biciuind două suflete sufocate
De greutatea timpului,
De lipsa lui,
Doi poli ce-și doresc aceeași lună,
Același soare și același cer.

Două pete, același vis:
Abisul să-l înfrunte ținându-se de mână,
Fără să le pese că timpul
Se dilată...se comprimă...

File..

autor: Livia Bătăiosu

Nu mă poți închide
Ca pe o carte
Și apoi deschide
Când inima ți-o cere,
Nu mă poți scrie,
Apoi șterge
Doar pentru că scenariul
Nu-ți face plăcere.

Nu mă poți rasfoi
Ca pe o carte,
Înainte, înapoi...
Căutând ceva
Ce nu a fost scris,
Ceva ce nu există.

Nu poți fi autorul
Unui volum scris
Dinainte de a te naște tu,
Tu poți doar...
Citi...

Am să adorm

Autor:Livia Bătăiosu

Am să adorm în alintul unui sărut plin de dor,
Căldura mâinilor tale îmi va răsfira părul,
Cum visul se unduie în șoapta nopților,
Împletind vis, iubire , stele și nor.

Am să mă las purtată pe brațe spre cer,
Într-un zbor nesfârșit spre buzele tale,
Să-mi strivesc inima de stele ce pier
În sufletu-mi ars de raze-petale.


Am să adorm spunându-ți pe nume,
Cuprinsă de tine, cuprinsă în tine,
Ca într-un leagăn, în brațele tale
Voi tresări....în somnul ce vine.

Priviri îngemănate

autor:Livia Bătăiosu

Adorm cu lacrimi în ochi. lacrimi de dor,
Ca umbrele pe ziduri, lunecă ușor,
Se unduie și curg pe fața-mi pământie,
Lumina lumânării pare că le-nvie.

Umbre ce prind viață, se-ntind și se înalță,
Să-mi ascundă ochii, să-mi ascundă chipul,
Geana îmi tresaltă și-n izvor se scaldă,
Gustând iar din chinul amar ca pelinul.

Dar, din lacrimi în lumina lunii,
Se vor naște stele care vor surâde,
Lacrimile-n dansuri se vor întâlni,
Pe-ale noastre trupuri...lanțuri-vii...

Și se vor cuprinde până vor dispare,
Cum dispare umbra fără lumânare,
Vor lăsa surâs pe fețe-nviorate,
In bătăi de gene, priviri îngemănate.

Oare?

Autor:Livia Bătaiosu

Ți-a spus oare vântul
Că pe buze-mi plânge dorul?
Peste gura-mi el, flămândul
Și-a răsfrânt în treacăt zborul
Mistuind cuvânt tăcut,
Ce în lacrimi l-am pierdut.


Ploaia oare ți-a vorbit,
Despre ochi-mi istoviți
Ce te caută mereu?
Printre picuri am lasat
Lacrimi , dor si gând curat
Să se piardă în neant.


Luna oare ți-a șoptit,
Cum din gene s-au născut,
Stele albe si iubire
Ce din vis curgeau spre tine,
Să te-aducă-n al meu vis?
Ți-a vorbit, oare ți-a spus?

Mărţişor pentru tine

autor Danco

Dăruita de danco în 2008.

Ți-aș oferi ceva frumos,
Dar să-mpachetez nu pot,
Nici visul, nici iubirea
Și cu neputință mi-e,
Paradisul să-ți aduc,
Chiar de-aș vrea cu adevarat,
Să ți-l întind, ca pe-un buchet,
De sărutări, sub valsul serii.

Dar am să te îmbrațișez,
Și-am să-ți șoptesc că îți doresc,
Să te înalți pe aripi de speranță
Și să nu te îndoiești nicicând,
Că iubirea-ți va dispare,
Căci este ca un ghiocel,
Ce va înflori mereu
Și în piept, eu ți-l voi prinde.

*