Am să adorm

Autor:Livia Bătăiosu

Am să adorm în alintul unui sărut plin de dor,
Căldura mâinilor tale îmi va răsfira părul,
Cum visul se unduie în șoapta nopților,
Împletind vis, iubire , stele și nor.

Am să mă las purtată pe brațe spre cer,
Într-un zbor nesfârșit spre buzele tale,
Să-mi strivesc inima de stele ce pier
În sufletu-mi ars de raze-petale.


Am să adorm spunându-ți pe nume,
Cuprinsă de tine, cuprinsă în tine,
Ca într-un leagăn, în brațele tale
Voi tresări....în somnul ce vine.

Priviri îngemănate

autor:Livia Bătăiosu

Adorm cu lacrimi în ochi. lacrimi de dor,
Ca umbrele pe ziduri, lunecă ușor,
Se unduie și curg pe fața-mi pământie,
Lumina lumânării pare că le-nvie.

Umbre ce prind viață, se-ntind și se înalță,
Să-mi ascundă ochii, să-mi ascundă chipul,
Geana îmi tresaltă și-n izvor se scaldă,
Gustând iar din chinul amar ca pelinul.

Dar, din lacrimi în lumina lunii,
Se vor naște stele care vor surâde,
Lacrimile-n dansuri se vor întâlni,
Pe-ale noastre trupuri...lanțuri-vii...

Și se vor cuprinde până vor dispare,
Cum dispare umbra fără lumânare,
Vor lăsa surâs pe fețe-nviorate,
In bătăi de gene, priviri îngemănate.

Oare?

Autor:Livia Bătaiosu

Ți-a spus oare vântul
Că pe buze-mi plânge dorul?
Peste gura-mi el, flămândul
Și-a răsfrânt în treacăt zborul
Mistuind cuvânt tăcut,
Ce în lacrimi l-am pierdut.


Ploaia oare ți-a vorbit,
Despre ochi-mi istoviți
Ce te caută mereu?
Printre picuri am lasat
Lacrimi , dor si gând curat
Să se piardă în neant.


Luna oare ți-a șoptit,
Cum din gene s-au născut,
Stele albe si iubire
Ce din vis curgeau spre tine,
Să te-aducă-n al meu vis?
Ți-a vorbit, oare ți-a spus?

Mărţişor pentru tine

autor Danco

Dăruita de danco în 2008.

Ți-aș oferi ceva frumos,
Dar să-mpachetez nu pot,
Nici visul, nici iubirea
Și cu neputință mi-e,
Paradisul să-ți aduc,
Chiar de-aș vrea cu adevarat,
Să ți-l întind, ca pe-un buchet,
De sărutări, sub valsul serii.

Dar am să te îmbrațișez,
Și-am să-ți șoptesc că îți doresc,
Să te înalți pe aripi de speranță
Și să nu te îndoiești nicicând,
Că iubirea-ți va dispare,
Căci este ca un ghiocel,
Ce va înflori mereu
Și în piept, eu ți-l voi prinde.

*

Iubire dementă

Autor:Livia Bătăiosu

Iubirea e o glumă ce naște lacrimi,
Prin care viața se scurge strop cu strop,
Ca un burete suge vlaga
Sufletului ce-a râvnit al său joc.

Lacrimi de bucurie transfigurate-n grimase,
Râs de nebuni, priviri de demenți,
Fețe ce-au fost, acum livide si trase,
O lume de zombi, trupuri-pământ.

O glumă banală spusă-n cuvinte,
La fel de nebune ca cel ce le crede,
Nu există iubire, există doar lacrimi
Și râs de durere a celor în patimi.

Priviți la voi!

Autor: Livia Bătăiosu

Aș vrea să strig
Dar glasul mi s-a stins,
Fiori de moarte m-au cuprins,
Sunt prinsă făra de scăpare
În lanțul deznădejdii
Care doare....doare tare.

În cap am voci, cuvinte fără noimă,
Cum c-am făcut sau n-am făcut ce trebuia.
Le-aș spune să ridice piatra
Și dacă-s puri să mă lovească,
De nu. lasați-mă așa!!.

Ce nu-nțeleg și n-am putut a înțelege:
De ce vorbesc despre ce simt,
De ce vorbesc în al meu nume
Fără să știe, să cunoască al meu simțământ?
Le-aș spune să citească-n al lor suflet
Și-apoi să judece pe alții de cum sunt.

Imense goluri...

Autor: Livia Bătăiosu

M-ai părăsit...
-De ce n-ai face-o?
Toți au făcut la fel și-o vor mai face,
Suflete reci și fără nume,
Imense goluri, imense dume...

M-ai alungat...
De ce n-ai face-o?
Nu poți simți, nu poți pătrunde
În tainele lăsate-n lume,
Suflete reci si fără nume,
Imense goluri, imense dume...

Am să regret...
De ce n-aș face-o?
Când văd deșărtăciunea cum renaște,
Născând iubiri fără de aștri,
Suflete reci si fără nume,
Imense goluri, imense dume...