Odată cu ploaia..

Autor: Livia Bătăiosu

Ai cazut ca o ploaie de mai,
Peste mine.
Scuturând odată cu florile de cireș ,
Iubirea ta.
Cunună de flori mi-ai pus
Pe creștet,
Mireasmă de mai,
În inima mea.


Mi-ai îmbrăcat trupul,
Cu praful rânced,
Ridicat, apoi,
Căzut peste mine,
Te-am respirat cu sufletul,
Plină de tine,
Ma regăsesc, acum,
În ploaia din mine.


Ai căzut peste mine,
Odată cu ploaia....

Pe sub gene..

Autor: Livia Bătăiosu

Pe sub geana dimineții,
Se strecoară un sărut,
În căderea lui ghidușul,
Atingându-mi al meu trup.

Se foiește-n sus și-n jos,
Căutând cu frenezie,
Adormita-mi gură care,
Doar visează c-o să vie.

Pe sub geana dimineții,
Se strecoară un sărut,
Să-mi alunge visu-n care,
Genele mi-au lăcrimat
Și-n cădere jucăușul,
Sufletul mi-a sărutat.

Stropi de dor

Autor:Livia Bătăiosu

Plouă în sufletul meu,
Dorul tău mă lovește,
Mă strigă,
Mă târăște spre abisul
În care, tu, ești pierdut,
Biciuit cu sete
De ploaia din inima mea.

Picură din ochii mei,
O ploaie fierbinte,
Iubirea ta...
Oprindu-se pe buzele tale
Ce-mi mângâie,
Iubirea mea...

Stropi...
De apă, de speranță, de iubire,
Contopiți în ochii mei,
În inima ta, în sufletul meu.
Plouă...cu stropi de dor.

Ca să ajung la tine...

autor:Livia Bătăiosu

Am sfâșiat cerul

Până mi-au sângerat mâinile,
Am sfredelit pământul
Cu lacrimile mele,
Până mi-au secat ochii,
Am întors marea pe dos,
Până luna și soarele
S-au înecat în ea,
Ca să ajung la tine...

Am stins vulcanii,
Cu tălpile goale
Și-am sorbit cenușa
Cu buzele-mi arse de sete,
Am oprit fulgerul,
Cu zvâcnirea inimii mele,
Cu sufletul am stins furtunile rele,
Ca să ajung la tine...

Acum am ajuns...
Stăm față în față, inerți,
Opriți de un gând,
Ce nu va fi învins
Decât de un surâs,
Surâsul primăverii din noi...

De-ai fi...

autor: Livia Bătăiosu

De-ai fi, aici...
Pentru o zi.
Iubitul meu, ți-aș spune,
Că dorm gândind la tine,
Că somnu-mi este greu, de nedescris,
Ca visul ce coboară catre tine.

De-ai fi, aici...
Iubitul meu,
Pentru o zi,
Ți-aș spune ca nu pot uita sărutul,
Ce l-ai lăsat să zburde
Pe buze rozalii,
Că-l caut, că-l aștept....
E ca și cum ai fi...
Iubitul meu...
Pentru o zi în care
S-a născut Eternitatea
De-ai fi...

Se scurge cerul..

Autor: Livia Bătăiosu

Mi se scurge cerul printre degete
Și fulgere-mi coboară către ochi,
Mă risipesc în luna care geme,
În tunet mor si-apoi mă-ntorc.

Mă-ntorc în firele de iarbă,
Ce-mi șerpuiesc pe trupu-mi vlăguit
Și plâng...în friguri care îmi răstoarnă
Tot cerul peste mine, însă, tac.

Tac, căci vorbele-mi sunt goale
Și nu aș ști să spun decât atât:
*Mi-e dor*, cuvinte grele, arzătoare
Ce-n flăcări cerul mi l-au aruncat.

Îl țin în mâini, nisip fierbinte
Ori lavă ce va deveni doar, praf.
Eu, stau, privesc, ascult cuminte,
Cum mi se scurge cerul...tac.

Două pete

Autor:Livia Bătăiosu

Timpul dintre noi se dilată
Și ne strivește,
Transformându-ne in două pete
Lățite pe zidul asteptării,
Doi poli ce caută cu disperare
O potecă spre un punct
Unde timpul se comprimă,
Dispare, strivit de dorința revederii.

Dorintă cu trup de liană
Ce se unduie
Între cele două puncte,
Nepăsându-i de timp, șerpuiește,
Biciuind două suflete sufocate
De greutatea timpului,
De lipsa lui,
Doi poli ce-și doresc aceeași lună,
Același soare și același cer.

Două pete, același vis:
Abisul să-l înfrunte ținându-se de mână,
Fără să le pese că timpul
Se dilată...se comprimă...