Autor: Livia Bătaiosu
Mai stai să mai strivim o clipă,
Cu trupurile noastre încordate,
Să o strivim până ce pică,
În lacrimi si frânturi, necontrolate.
În palme umede să strângem timpul,
În palme ce se-mpreunează tresărind,
Sa strivim clipa, grea ca plumbul,
Ce-n inimă de atâta vreme îl simțim.
O clipă sa strivim în gene coplesite,
De lacrimi, dor si rugăminți,
O clipă care roade ca un cari în lemne putrezite,
Mai stai, oprește timpul in clipele fierbinți.
2 comentarii:
Buna, Livia!
Inca de la inceput as vrea, cu permisiunea ta, sa iti spun ca sunt alaturi de tine, incercand sa-ti inteleg suferinta prin care treci. De ceva vreme iti urmaresc scrierile, imi place poezia ta, scrii cu sufletul si ai mult talent. Am citit cam tot ce ai scris, e multa simtire in poeziile tale, dar cel mai mult mi-a placut "Ascult tacerea" care este, dupa parerea mea, o poezie de exceptie, insa spun asta doar ca o profana ce sunt. O sa te citesc in continuare si iti doresc sa-ti gasesti cumva, atat cat poti, linistea.
Cu multa stima, Calina S.
Multumesc, Calina....linistea exista dincolo de mine...sper intr-o zi sa ajung la ea...
Trimiteți un comentariu