Ecouri, pași,străbat aleea,
Ce șerpuia prin parcul amorțit,
Îndrăgostiții râd,prinși în iubirea
Ce-i legăna într-un sărut, visând.
O bancă moțăia la umbra
Unui copac, al cărui nume nu-l mai știu,
Iar sub copac un puf de păpădie,
Sta, zgribulit, înfrigurat de un decembrie târziu.
La doi pași depărtare înc-o păpădie
La fel de zgribulită sub același pom...
Ce-or căuta acum când iarna va să vie?
Se-ntreabă-ndragostiții, oprindu-se din drum.
Două mâini, două guri și două păpădii,
S-au contopit în clipa ce-i unise
Și s-au pierdut în zborul către cer,
În puful care atât îi bucurase.
Decembrie târziu...o bancă acum goală,
Căci mă ridic si plec încă zâmbind,
Am scris povestea pe o coală albă,
Ca puful ce m-a bucurat,visând.
4 comentarii:
Superba poezie, ca dealtfel toate celelalte, va citesc de ceva vreme poeziile, si nu ma mai satur, este un adevarat deliciu al sufletului, lecturarea lor.
In foarte multe din ele m-am regasit pe mine, insa ce m-a impresioneaza, este modul placut in care va expuneti ideile, realismul, caldura, suferinta, toate sunt desenate cu maiestrie, de cuvinte.
Genul dumneavoastra de scriitor apare rar, si de regula este inghitit de noianul scriitorilor de duzina.
Incercati sa publicati aceste minunatii, nu le lasati sa se piarda in neantul internetului, alaturi de tot felul de rebuturi literare, ce mi-a fost dat sa le vad, puneti-le acolo unde le este locul, in biblioteca fiecarui impatimit de poezie, de frumos...de calitate.
Cu deosebit respect, Dali
...multuumesc Dali,sunt multumita daca pot alina in vreun fel suferinta macar unui singur om, daca ii pot da curaj altuia sau bucura.....multumesc din nou...si sunt impresionata placut sa aflu ca nu sunt singura....
salut, Livia. stefan sunt. ai lucrat cu mine la zizin. intr-adevar fain. hm. ma bucur sincer ca inca mai exista printre noi oameni cu o asemenea frumusete interioara. sincer am pierdut-o pe undeva in iuresul asta al tineretii si nu mi-au ramas decat sarcasmul si poate aspectele mai putin frumoase ale gandirii... chiar ma racoresc unele cuvinte scrise aici!...
Buna. Stefan...ce surpriza si ce amintiri ai trezit...voi tinerii simtiti mult dar aratati atat de putin....multumesc :) chiar surpriza...sper ca esti bine...
Trimiteți un comentariu