sâmbătă, 12 decembrie 2009

O clipa..

Autor:LIVIA BATAIOSU

Ecouri, pasi,strabat aleea,
Ce serpuia prin parcul amortit,
Indragostitii rad,prinsi in iubirea
Ce-i legana intr-un sarut, visand.

O banca motaia la umbra
Unui copac, al carui nume nu-l mai stiu,
Iar sub copac un puf de papadie
Sta, zgribulit, infrigurat de un decembrie tarziu.

La doi pasi departare inc-o papadie
La fel de zgribulita sub acelasi pom...
Ce-or cauta acum cand iarna va sa vie?
Se-ntreaba-ndragostitii, oprindu-se din drum.

Doua maini, doua guri si doua papadii,
S-au contopit in clipa ce-i unise
Si s-au pierdut in zborul catre cer,
In puful care atat ii bucurase.

Decembrie tarziu...o banca acum goala,
Caci ma ridic si plec inca zambind,
Am scris povestea pe o coala alba,
Ca puful ce m-a bucurat, visand.

$

4 comentarii:

Dali spunea...

Superba poezie, ca dealtfel toate celelalte, va citesc de ceva vreme poeziile, si nu ma mai satur, este un adevarat deliciu al sufletului, lecturarea lor.
In foarte multe din ele m-am regasit pe mine, insa ce m-a impresioneaza, este modul placut in care va expuneti ideile, realismul, caldura, suferinta, toate sunt desenate cu maiestrie, de cuvinte.
Genul dumneavoastra de scriitor apare rar, si de regula este inghitit de noianul scriitorilor de duzina.

Incercati sa publicati aceste minunatii, nu le lasati sa se piarda in neantul internetului, alaturi de tot felul de rebuturi literare, ce mi-a fost dat sa le vad, puneti-le acolo unde le este locul, in biblioteca fiecarui impatimit de poezie, de frumos...de calitate.

Cu deosebit respect, Dali

LIVIA BATAIOSU spunea...

...multuumesc Dali,sunt multumita daca pot alina in vreun fel suferinta macar unui singur om, daca ii pot da curaj altuia sau bucura.....multumesc din nou...si sunt impresionata placut sa aflu ca nu sunt singura....

Stefan Oprisi spunea...

salut, Livia. stefan sunt. ai lucrat cu mine la zizin. intr-adevar fain. hm. ma bucur sincer ca inca mai exista printre noi oameni cu o asemenea frumusete interioara. sincer am pierdut-o pe undeva in iuresul asta al tineretii si nu mi-au ramas decat sarcasmul si poate aspectele mai putin frumoase ale gandirii... chiar ma racoresc unele cuvinte scrise aici!...

LIVIA BATAIOSU spunea...

Buna. Stefan...ce surpriza si ce amintiri ai trezit...voi tinerii simtiti mult dar aratati atat de putin....multumesc :) chiar surpriza...sper ca esti bine...