Puf de păpădie

Autor: Livia Bataiosu

Un puf de păpădie zbura lin,
Îmi întind mâna și îl prind,
Mă uit la el...firav, plăpând,
Ce-o căuta, cum m-a gasit?

E moale....
Furnicături îmi dă în palmă,
Stau, îl privesc, e o podoabă,
De vânt furată,
Fină și suavă.

Ridic mâna, îl lipesc,
Pe fața-mi ce dorea să-i simtă
Căldura a tot ce-i lumesc,
Dar, el strengarul mi-o sarută.

Mirată îl privesc din nou...
Un fulg micuț stătea la mine-n palmă,
Să închid mâna...
-Dacă îl strivesc?
El, îmi zâmbește,eu, firesc,
Îl bag în sân...
Dorința îi șoptesc.

Anotimpuri

Autor: Livia Bătăiosu

Zâmbește când cireșul înflorește,
Floarea lui e pentru tine
Și aroma care îti șoptește...
Culege-mă , întinde mâna către mine.

Râzi când soarele se joacă,
În părul tău ce flutură în vânt,
Cu raza lui lumina te imbracă...
Lasă-mă să-ți fiu veșmânt.

Melancolic fii când toamna se ițește,
În floarea veștedă ascultă dorul,
Cum picură în roua zorilor, trăiește...
Ascultă-mă în șoapta frunzelor.

Surâde iernii care-ți dăruiește,
Fulgi de nea si stele care-ti pun cunună,
Omătul rece ce cald îți vorbește...
Găsește-mă în picătura ce-a rămas in urmă.

Glasul ploii

Autor :Livia Bătăiosu

Greoi și trist e glasul ploii,
Ce-mbracă zarea-n pături dese,
Iz rânced se ridică din noroiuri,
Tristețe multă-n picuri țese.

Priviri pierdute după geamuri,
Privesc tăcute printre falduri,
Dar, nu văd ploaia ci trecuturi
Ce le apasă....grele gânduri.

Pomi amorțiți cu brațele lăsate,
Ce-s dezbrăcați de frunze sub greutatea ploii,
Parcă-s stafii în piatră prefăcute,
Stau nemiscați sub vremuri pământii.

Păsări zgribulite , stins, se-aud în cuiburi,
Cuprinse de tristețea grea a ploii,
Monotonie, somn se scurg din ceruri,
Trezind doar...neânțelese gânduri...

Sărut și lacrimă

Autor: Livia Bătăiosu

Acum nu pot decât în lacrimi să te scald,
Dor, ce m-ai cuprins cu totul,
În săruturi mâine am să te am.
Sărut si lacrimă așa va fi-nceputul.

Îmbrățișați vom stinge dorul,
Într-un sărut etern, înviorat,
De lacrima ce ieri a aprins focul
Inimilor noastre, dorință și păcat.

Și-am plânge poate amândoi,
Tot ce-am iubit și am pierdut,
Ori , ne vom pierde in săruturi moi,
Lăsând în lacrimi dor nemărginit.