Nu-ți fie teamă

autor: Livia Bătăiosu

Nu-ți fie teamă, nu gândi,
La mine tu de vei răzbi,
s-ajungi..
o stea ca mine,
multe..
pământuri stava-ți înainte..
Nu-ți fie teamă,doar gândește
la cerul care te trăiește...
la steaua care te-nsoțește,,,
Gândește,
la pământul rânced,
la gustul cărnii cu iz putred,
la mâna care-ți va cuprinde,
pământul ,
spulberat de stele,
ce-ți va fi strai,.
Nu-ți fie teamă, nu gândi,
privește cerul, ...
Tu, mâine, el vei fi.. 

emoticon smile

Cu patimă..cu nesaț..

Autor: Livia Bataiosu

Cu patimă și cu nesaț te gândesc
Și nu te-aș da altui gând,
Aș muri flămândă de tine,
Așa că ,te învelesc in nopțile mele albe,
În zorii mei purpurii te așez,
Să mă hrănesc cu patima gurii tale,flămânde.

Cu patimă și cu nesaț te ascult,
Și te cuprind cu auzul transparent,
Nu te-mpotrivi, urmează calea ochilor senini.

Pășește...cu patimă, cu nesaț,
În noaptea mea în care m-ai incătușat,
Hrănește-mă cu iluzii, cu vise,
Pe care eu le voi lega în buchetul nemuririi
Cu patimă...cu nesaț....

04.09.2015

Delir...

Autor: Livia Bătăiosu
 

Mă sufocă cuvintele,
Stinse în cenușa tăcerii,
Purtată de nori,
 Pe colțuri de stele,
  Înecate și ele
În cuvinte mizere.

 M-am așezat
Să-mi odihnesc sufletul,
 Pe umăr rotund
 De cuvânt nenăscut
Și-am găsit doar unghere,
La fel de stinghere.

Mă îneacă șoapte,
Nevorbite încă,
Ce-mi lunecă pe brațe,umeri,
Căutând buzele,
Negăsind auzul.
Și nu găsesc un loc
 Unde să-mi odihnesc
 Zbuciumatele simțuri
Plecate,,,,
  În locul fără de cuvinte.

Surâs..

autor:Livia Bătăiosu

Poate ne vom întâlni,
În surâsul unui cuvânt
Sau în lacrima unei tăceri
Ori poate dincolo de zori,
În colțurile orizontului de ieri.


Atunci te voi simți în palmele amândouă,
Ca pe răceala unui fulg de nea,
Nu strânge pumnul, nu-l preface-n rouă,
In colț de ochi, nu-l așeza.

Poate ne vom întâlni,
La capătul unui dor,
În surâsul unei tăceri
Sau poate,
În lacrima unui cuvânt..

Frunză călătoare

  Autor:Livia Bătăiosu

De multe ori am privit o frunză, 
Dusă de apă în susur de râu,
Dar n-am putut înțelege ce simte
Până când, frunză am devenit chiar eu.

Mă las purtată de valuri,
Izbită brutal de bușteni plutitori,
Aruncată în nisipul din maluri'
Ori prinsă în crengi ,zile în șir, uneori.

Când valuri nervoase mă rup dintre ele,
Plutesc în neștire în zbor către cer,
În piept iau cascade ce mă-neacă în ele,
Pe funduri de râu, cerșesc să respir.

Când liniștea vine peste apă și cer,
Plutesc în derivă privesc cum stingher,
Un brotac verde, mai verde ca mine,
Pe creștetu-mi umed cântecu-și pune.

Mi-e frig...și umed...și visez
Copacul dedemult și îmi doresc,
Să nu fi cunoscut vântul care,
M-a transformat în frunză călătoare.

Niciodată nu am să știu ce simte vântul
Până când nu am să fiu chiar eu vânt....

Las mâna,,

Autor:Livia Bătăiosu

Las mâna să scrie ce sufletu-mi cere,
Ce gura nu spune și ochiul nu vede,
Să curgă albastrul pe toamna greoaie,
Ce-și flutură norii și plumbul în ploaie.

Las mâna să prindă un fluture alb,
Cu aripi zdrelite lipit de un far,
Palma îmi plânge tăcut și prea slab,
Neputință mi-e azi, crez și hotar.

Las mâna să spună ce tristețe mă sapă,
Când degetele-și fac singure groapă,
Pământul e rânced,îmi spune în șoaptă,
Că-n adânc este cald ,doar, afară e toamnă.

Las mâna pe obrazu-ți în semne să-ți spună,
Că toamnă e-n mine și dor și furtună,
A ochilor ploaie curge-neștire,
Ucide toamna! Adoarme-o în tine!

Te-am pierdut...

Autor:Livia Bătăiosu

Te-am pierdut în mine și rătăcești
Prin ploaia de lacrimi,
Rupi nopți și încerci să sădești,
Zori în tristeți, iubire în patimi.

Te-am pierdut când pierdută eram,
În ploile tale ninse de ger,
Zburam printre fulgi cântând și gândeam,
Că iubirile sfinte niciodată nu pier.

Te caut în rătăcirile mele,
Pierdută în sloiuri și gânduri rebele,
Poate cândva vei găsi cărarea spre mine,
Pierduți vom rămâne și..lacrima vine.