Ma intristeaza iar plamada,
Unei dorinte, unui vis,
Care ma tine inca-n nada,
Eternului destin nescris.
In framantari ma las purtata,
Spre cerul inca albastrui,
De astri , eu, ma las curtata,
Caci alt luceafar pe cer nu-i.
Zambesc amar si cu tristete,
Soptesc plamadei unui vis,
Ca nu sunt trista, am doar fete
Ale destinului nescris.
Viata vazuta printre lacrimi, zambete, speranta, vis si frumusetea naturii...incercari reusite sau nereusite de a da viata trairilor prin aceste cuvinte pline de suflet caci pana la urma sufletul e tot ce ne ramane.
miercuri, 22 decembrie 2010
luni, 20 decembrie 2010
Cu noptile..
autor: L.Bataiosu
Cu zilele ma-mpac cumva,
Ma joc c-o raza, ascult o pasarea,
Ma uit la cer si lacrimile-mi pier
Ori ma trezesc vorbind cu florile de ger.
Cand zorii pleaopa-mi uda mi-o deschid;
In brate reci, tin strans acelasi gand
Ce ma doboara-n noptile pribege,
Un gand ce nu mai vrea sa plece.
Imi sapa sufletul pana la os,
Sadind un dor adanc si dureros,
Din care incolteste doar tacere
Si infloreste-n flori-durere.
Cu zilele ma-mpac cumva...
Maschez un zambet, ascund lacrima.
Cu noptile nu pot sa ma-nteleg,
Ma coplesesc si ma ucid incet..
Cu zilele ma-mpac cumva,
Ma joc c-o raza, ascult o pasarea,
Ma uit la cer si lacrimile-mi pier
Ori ma trezesc vorbind cu florile de ger.
Cand zorii pleaopa-mi uda mi-o deschid;
In brate reci, tin strans acelasi gand
Ce ma doboara-n noptile pribege,
Un gand ce nu mai vrea sa plece.
Imi sapa sufletul pana la os,
Sadind un dor adanc si dureros,
Din care incolteste doar tacere
Si infloreste-n flori-durere.
Cu zilele ma-mpac cumva...
Maschez un zambet, ascund lacrima.
Cu noptile nu pot sa ma-nteleg,
Ma coplesesc si ma ucid incet..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)