autor:L.Bataiosu
Rasuci-va oare vantul,
Dorul ca pe-un fir de iarba,
Sa il culce la pamantul
Lacrima ce sta s-o soarba?
Despica-va el durerea,
Ca un trasnet ceru-n seara,
Omora-va el iubirea,
Ce imi plange-n noapte iara?
Rasuci-va oare vantul,
Gandul plin de matraguna,
Sa-l imprastie-n pamantul,
Care asteapta a mea faptura?
Ar putea sa imi aline
Sufletul ce-mi e-n furtuna,
Sa-mi sopteasca, sa-mi adie
Un cuvant de, Noapte buna?
Viata vazuta printre lacrimi, zambete, speranta, vis si frumusetea naturii...incercari reusite sau nereusite de a da viata trairilor prin aceste cuvinte pline de suflet caci pana la urma sufletul e tot ce ne ramane.
marți, 18 mai 2010
marți, 4 mai 2010
Planset de nebuni
autor :L.Bataiosu
Se agata de cer asfintitul,
Strivind soarele la orizont,
Campul sangereaza-n infloritul
Cer al noptii, negru diamant.
Murmur, zumzait de ganduri,
Prinse-n coltul rosu al lunii,
Ratacesc ducand pe drumuri,
Poticnind, oftand, nebunii.
Ei adorm gandind la cele,
Ce aninate au ramas,
Leganate-n colt de stele,
Fara sa le fi atins.
Dimineata apoi se naste
Peste cerul alb de nori,
Alungand murmur de ganduri,
Stergand planset de nebuni.
Se agata de cer asfintitul,
Strivind soarele la orizont,
Campul sangereaza-n infloritul
Cer al noptii, negru diamant.
Murmur, zumzait de ganduri,
Prinse-n coltul rosu al lunii,
Ratacesc ducand pe drumuri,
Poticnind, oftand, nebunii.
Ei adorm gandind la cele,
Ce aninate au ramas,
Leganate-n colt de stele,
Fara sa le fi atins.
Dimineata apoi se naste
Peste cerul alb de nori,
Alungand murmur de ganduri,
Stergand planset de nebuni.
GOLUL IERBII
Autor:L.Bataiosu
Rezemata stau, privesc
In adancul gol al ierbii,
Ce se scurge nelumesc,
Catre ochiul pal al lunii.
Vad desenul unui vis
Ce se catara spre mine
Ca licoarea de cais,
Amintindu-mi azi, de tine.
Tot din iarba incoltita,
Care fuge spre niciunde,
Se ridica , crud si anima
Dorul care ma inunda.
Printre pietre si nisip,
Colt de iarba inverzit,
Zace visul impietrit
Eu, privesc gandind...nimic.
Golul ierbii incolteste,
Imbracandu-ma in verde,
Sufletul meu odihneste
Langa tine si se pierde
Pe maidanul vietii mele
Unde sunt si esti un vis,
Nelumesc, desi...atins.
Rezemata stau, privesc
In adancul gol al ierbii,
Ce se scurge nelumesc,
Catre ochiul pal al lunii.
Vad desenul unui vis
Ce se catara spre mine
Ca licoarea de cais,
Amintindu-mi azi, de tine.
Tot din iarba incoltita,
Care fuge spre niciunde,
Se ridica , crud si anima
Dorul care ma inunda.
Printre pietre si nisip,
Colt de iarba inverzit,
Zace visul impietrit
Eu, privesc gandind...nimic.
Golul ierbii incolteste,
Imbracandu-ma in verde,
Sufletul meu odihneste
Langa tine si se pierde
Pe maidanul vietii mele
Unde sunt si esti un vis,
Nelumesc, desi...atins.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)