Autor:L.Bataiosu
Rezemata stau, privesc
In adancul gol al ierbii,
Ce se scurge nelumesc,
Catre ochiul pal al lunii.
Vad desenul unui vis
Ce se catara spre mine
Ca licoarea de cais,
Amintindu-mi azi, de tine.
Tot din iarba incoltita,
Care fuge spre niciunde,
Se ridica , crud si anima
Dorul care ma inunda.
Printre pietre si nisip,
Colt de iarba inverzit,
Zace visul impietrit
Eu, privesc gandind...nimic.
Golul ierbii incolteste,
Imbracandu-ma in verde,
Sufletul meu odihneste
Langa tine si se pierde
Pe maidanul vietii mele
Unde sunt si esti un vis,
Nelumesc, desi...atins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu