duminică, 25 septembrie 2011

Frunza calatoare

De multe ori am privit o frunza
Dusa de apa in susur de rau
Dar n-am putut intelege ce simte
Pana cand, frunza am devenit chiar eu.

Ma las purtata de valuri,
Izbita brutal de busteni plutitori,
Aruncata in nisipul din maluri'
Ori prinsa in crengi ,zile in sir, unori.


Cand valuri nervoase ma rup dintre ele,
Plutesc in nestire in zbor catre cer,
In piept iau cascade ce ma-neaca in ele,
Pe funduri de rau, cersesc sa respir.

Cand linistea vine peste apa si cer,
Plutesc in deriva privesc cum stingher,
Un brotac verde, mai verde ca mine,
Pe crestetu-mi umed cantecu-si pune.

Mi-e frig...si umed...si visez
Copacul dedemult si imi doresc,
Sa nu fi cunoscut vantul care,
M-a transformat in frunza calatoare.

Niciodata nu am sa stiu ce simte vantul
Pana cand nu am sa fiu chiar eu vant....

4 comentarii:

D-l T spunea...

FRUMOS imi place,mai ales ca o perioada ai LENEVIT
D-l T

ana@.fotografnunti.org spunea...

Felicitari,frumoase versuri,good work!!!

Stefan Oprisi spunea...

Ce frumos, Livia! Uite ca mai exista pe lumea asta si suflete frumoase!

LIVIA BATAIOSU spunea...

sa zicem....sau sa tacem... :)