Se scurge cerul..

Autor: LIVIA BATAIOSU

Mi se scurge cerul printre degete
Si fulgere-mi coboara catre ochi,
Ma risipesc in luna care geme,
In tunet mor si-apoi ma-ntorc.

Ma-ntorc in firele de iarba
Ce-mi serpuiesc pe trupu-mi vlaguit
Si plang...in friguri care imi rastoarna
Tot cerul peste mine, insa, tac.

Tac, caci vorbele-mi sunt goale
Si nu as sti sa spun decat atat:
*Mi-e dor*, cuvinte grele, arzatoare
Ce-n flacari cerul mi l-au aruncat.

Il tin in maini, nisip fierbinte
Ori lava ce va deveni doar, praf.
Eu, stau, privesc, ascult cuminte,
Cum mi se scurge cerul...tac.
$

DOUA PETE...

Autor:LIVIA BATAIOSU

Timpul dintre noi se dilata
Si ne striveste,
Transformandu-ne in doua pete
Latite pe zidul asteptarii,
Doi poli ce cauta cu disperare
O poteca spre un punct
Unde timpul se comprima,
Dispare, strivit de dorinta revederii.

Dorinta cu trup de liana
Ce se unduie
Intre cele doua puncte,
Nepasandu-i de timp, serpuieste,
Biciuind doua suflete sufocate
De greutatea timpului,
De lipsa lui,
Doi poli ce-si doresc aceeasi luna,
Acelasi soare si acelasi cer.

Doua pete, acelasi vis:
Abisul sa-l infrunte tinandu-se de mana,
Fara sa le pese ca timpul
Se dilata...se comprima...