autor.Livia Bătăiosu
Unde doar visele mă duceau
Și am simțit chemarea pământului.
În tălpi mi-au crescut rădăcini
Și mă hrăneam cu pâinea
Sânzienelor...
Amintiri și duhuri
Mi-au încrâncenat trupul,
Tremuram, eram pătrunsă
Până în măduva oaselor de trecut.
N-am simțit sângele,
Poate că venele mi s-au modificat
Și au schimbat cursul
Sângelui subțiat de lacrimile înghițite în vremea
Durerilor...
Eram acolo unde dealurile
Au adunat ecourile într-un singur glas,
Eram printre ele, sânzienele care
Mi-au legănat copilăria...
Trecute ca și mine prin vise, prin vremuri,
Mă așteptau înfiorate șoptindu-mi:
-Astâmpără-ți setea și foamea și lasă trecutul
Amintirilor...
Nu mi-am simțit sângele dar am regăsit
O parte rătăcita din mine
Lăsată cândva în grija
Sânzienelor...
