autor: Livia Bătăiosu
E iarăși toamnă și iar strigă,
Zilele cu friguri plumburii,
Nopțile cu brumă pică
Peste câmpuri străvezii.
Și-ncremenesc viețuitoare,
Sub coapsa ploii mohorâte,
Zvâcnind haotic aripioare,
Sub frunze coapte, amorțite.
E iarăși toamnă peste cer
Și iar va ninge fără grabă,
Sub tălpi cărunte care cern,
Melancolia fără vlagă.
Apăsător e duhul toamnei,
Sfâșietoare-i liniștea ce-o țese,
Din cețuri dese, ale doamnei,
Mătăsuri din păduri culese.
E iarăși toamnă înspre iarnă
Și-ncremenesc viețuitoare,
S-a stins si cerul de aramă,
În bruma care acum înfloare.
