autor.L.Bataiosu
De tunet si fulger strivita ma las,
Ranita adulmec un ceas de ragaz,
As vrea sa ma misc dar prinsa de pas,
Inlemnesc, ingrozita de zgomotul-glas.
Pironita-mi privire ar da sa planga,
Sub greul suspin ce s-a iscat,
Dintr-un suflet plapand si o inima blanda,
Ce-acuma zace, ca lemnul uscat.
Urechile-mi surde imi stau ciulite,
Sa prinda doar boarea ce le-alina,
Insa, surzite de otrava-n cuvinte'
Astupate raman de furtuna cea grea.
Intind o mana , dar, cade amortita,
Lovita de-un zid fara de viata,
Nu-i nimeni acolo si cade ciuntita
Intr-un tipat pribeag, fara speranta.
Pe crestet lumina se joaca in umbre.
Plec capul si plang, pierdutul izvor,
Ce-n lacrimi-durere ma scapa de tacere.
Sunt singura-n vise, pierduta in nor.
De trasnet si fulger strivita ma las,
Ranita adulmec un ceas, de ragaz.
