autor:Livia Bătăiosu
Ascult tăcerea din unghere,
Ascult si-a dorului furtună,
Ce bate-n geamul care cerne,
Figuri și glasuri fără gură.
Respir pe noaptea-i din oglindă
Și-n aburi desenez un nume,
Ce se transformă în enigmă,
Sub degetul ce lasă urme....
Tăcerea semnelor mă strigă,
Plângând sub greutatea mâinii mele,
Ce lunecă în jos, dorind să șteargă,
Un chip tăcut...a sa enigmă.
Ascult tăcerea din unghere,
Privesc tăcerea-n ceața albă,
Pe sticla care încă cerne,
O lacrimă tacuta, fără vlagă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu