Călători

Autor:Livia Bătăiosu

Călător prin vise ne-mplinite,
Aduni perlele din ochii mei
Și le prefaci în stele, în comete,
Ucigând tristețea ce e-n ei.

Călător ce-n șoaptă te strecori,
Lăsând frânturi, cuvinte în tăcere,
Înțelese doar de-ai dragostei fiori,
Născuți în trandafiri, ascunși în adiere.


Pe cerul nopții mele rătăcești,
Călător al tristelor destine
Și-mi spui că-s steaua ta, iubești,
Un vis, vis ce l-ai găsit în mine.

Un vis neâmplinit, așteptare...
Un gest, o vorbă, o scânteie
O cauți, o dorești cu ardoare...
Călătorim....doi călători...tăcere...

De mă întrebi...

Autor:Livia Bătăiosu

De mă întrebi dacă mă doare,
Ți-aș răspunde:
-Mă doare pentru c-ai strivit o floare,
Ce n-a putut răzbi niciunde.
-Mă doare c-ai ucis un vis
Ce l-am avut și l-ai promis.

De mă întrebi de înca plâng,
Ți-aș raspunde:
Lacrimi nesecate curg,
Ca furia ce mă arde,
De cu zori si până-n seară,
Fața-mi șterg...durere amară.

De mă-ntrebi de te-am uitat,
Ți-aș răspunde:
Că încerc neâncetat
Să uit visul cel de ieri.
Poate, mâine va răsare
Un vis pur, fără durere.

De mă-ntrebi ce-aș întreba,
Ți-aș raspunde:
M-ai iubit măcar ori ba?

Lacrimi în vânt

Autor: Livia Bătăiosu

O frunză cade, creanga plânge...
Vântului își spune păsul:
-În curând și eu m-oi frânge
Sub zăpada grea iar plânsul
Îmi va îngheța...

Duios vântul o cuprinde
Legănând-o-n sus și-n jos,
Prinde frunza-n brațe blânde,
Sărutând-o lin, duios,
Lăsând șoapta s-o aline,
Uscând lacrima ce mâine
Îi va ingheța...

Lacrimi cad, un dor ce plânge...
Vântului iși spune păsul:
-În curând și eu m-oi frânge
Sub uitarea grea iar plânsul
Ochi-mi va seca...

Duios vântul îl cuprinde
Legănându-l îl așează,
Înaintea ta iubite,
Lângă frunza ce oftează,
Lăsând șoapta să-ți vorbească
De iubirea mea, lumească,
Ce-n curând te va cuprinde
Între lacrimi suferinde
Ce nu vor seca...