Miresme de toamnă

autor Livia Bătăiosu

Am trecut un pas peste prag,
Spărgând forma ceții,am împrăștiat-o
În respirația mea însetată.

Simțeam gustul ei,
Cum mi se așterne pe ochi..
O tristețe de gri mă cuprinde.

Culorile au dispărut în coșurile fumegânde.
În urmele ce se scurg în fumul gros,
Se târăște ca un șarpe.

Încolăcește norii, soarele,
Îi stoarce ca pe un smoc de lână,
Răsucește ceața, fumul..

Respir un fuior de gri și,,
Trec pasul înapoi peste prag,
Unde ceaiul de tei îmi încălzește nările,
Îmi scaldă plămânii,cu aromă de soare,

Frânturi..

Autor: Livia Bătăiosu

Când m-ai zărit pe stradă ai fost încântat,
De apariția mea ce emana nonșalanță, mister..
M-ai luat de mâna pentru totdeauna sau pentru mereu.
Ai început să mă desfaci bucată cu bucată,
Din curiozitate, din plictiseală poate...
Sau poate că perfecțiunea pe care ai vazut-o era imperfectă.
Am oftat dar te-am lăsat să mă refaci după cum îți dicta
Nevoia sau poate setea de schimbare.
Acum aveam un ochi în talpă,
Plângeam la fiecare poticnire care-mi întuneca geana,
Mâinile imi ieșeau din coapse încercând să facă un pas,
În palmele amorțite era scrisă istoria drumurilor,
Urechea îmi era în coate,surdă,de la atâtea îmbrânceli.
Buzele îmi sângerau în strânsoarea tâmplelor,
Picuri albaștri se alergau pe sâni-mi sprijiniți de umeri.
M-am privit în oglindă,
Eram tot eu dar sub altă formă,
Încercam să mă descopăr
Și atunci...
Atunci mi s-a făcut poftă să te îmbrățișez.
M-am trezit.
Îmi era dor de mine...

Nu-ți fie teamă

autor: Livia Bătăiosu

Nu-ți fie teamă, nu gândi,
La mine tu de vei răzbi,
s-ajungi..
o stea ca mine,
multe..
pământuri stava-ți înainte..
Nu-ți fie teamă,doar gândește
la cerul care te trăiește...
la steaua care te-nsoțește,,,
Gândește,
la pământul rânced,
la gustul cărnii cu iz putred,
la mâna care-ți va cuprinde,
pământul ,
spulberat de stele,
ce-ți va fi strai,.
Nu-ți fie teamă, nu gândi,
privește cerul, ...
Tu, mâine, el vei fi.. 

emoticon smile

Cu patimă..cu nesaț..

Autor: Livia Bataiosu

Cu patimă și cu nesaț te gândesc
Și nu te-aș da altui gând,
Aș muri flămândă de tine,
Așa că ,te învelesc in nopțile mele albe,
În zorii mei purpurii te așez,
Să mă hrănesc cu patima gurii tale,flămânde.

Cu patimă și cu nesaț te ascult,
Și te cuprind cu auzul transparent,
Nu te-mpotrivi, urmează calea ochilor senini.

Pășește...cu patimă, cu nesaț,
În noaptea mea în care m-ai incătușat,
Hrănește-mă cu iluzii, cu vise,
Pe care eu le voi lega în buchetul nemuririi
Cu patimă...cu nesaț....

04.09.2015