Autor:LIVIA BATAIOSU
Adorm cu lacrimi in ochi. lacrimi de dor,
Ca umbrele pe ziduri, luneca usor,
Se unduie si curg pe fata-mi pamantie,
Lumina lumanarii pare ca le-nvie.
Umbre ce prind viata, se-ntind si se inalta,
Sa-mi ascunda ochii, sa-mi ascunda chipul,
Geana imi tresalta si-n izvor se scalda,
Gustand iar din chinul amar ca pelinul.
Dar, din lacrimi in lumina lunii,
Se vor naste stele care vor surade,
Lacrimile-n dansuri se vor intalni,
Pe-ale noastre trupuri...lanturi-vii...
Si se vor cuprinde pana vor dispare,
Cum dispare umbra fara lumanare,
Vor lasa suras pe fete-nviorate,
In batai de gene, priviri ingemanate.
Viata vazuta printre lacrimi, zambete, speranta, vis si frumusetea naturii...incercari reusite sau nereusite de a da viata trairilor prin aceste cuvinte pline de suflet caci pana la urma sufletul e tot ce ne ramane.
marți, 17 martie 2009
duminică, 8 martie 2009
OARE
Autor:lIVIA BATAIOSU
Ti-a spus oare vantul
Ca pe buze-mi plange dorul?
Peste gura-mi el, flamandul
Si-a rasfrant in treacat zborul
Mistuind cuvant tacut,
Ce in lacrimi l-am pierdut.
Ploaia oare ti-a vorbit,
Despre ochi-mi istoviti
Ce te cauta mereu?
Printre picuri am lasat
Lacrimi , dor si gand curat
Sa se piarda in neant.
Luna oare ti-a soptit,
Cum din gene s-au nascut,
Stele albe si iubire
Ce din vis curgeau spre tine,
Sa te-aduca-n al meu vis?
Ti-a vorbit, oare ti-a spus?
$
Ti-a spus oare vantul
Ca pe buze-mi plange dorul?
Peste gura-mi el, flamandul
Si-a rasfrant in treacat zborul
Mistuind cuvant tacut,
Ce in lacrimi l-am pierdut.
Ploaia oare ti-a vorbit,
Despre ochi-mi istoviti
Ce te cauta mereu?
Printre picuri am lasat
Lacrimi , dor si gand curat
Sa se piarda in neant.
Luna oare ti-a soptit,
Cum din gene s-au nascut,
Stele albe si iubire
Ce din vis curgeau spre tine,
Sa te-aduca-n al meu vis?
Ti-a vorbit, oare ti-a spus?
$
duminică, 1 martie 2009
Mărţişor pentru iubirea mea
autor Danco
Ti-as oferi ceva frumos,
Dar sa-mpachetez nu pot,
Nici visul, nici iubirea
Si cu neputinta mi-e,
Paradisul sa-ti aduc,
Chiar de-as vrea cu adevarat,
Sa ti-l întind, ca pe-un buchet,
De sarutari, sub valsul serii.
Dar am sa te îmbratisez,
Si-am sa-ti soptesc ca îti doresc,
Sa te înalti pe aripi de speranta
Si sa nu te îndoiesti nicicând,
Ca iubirea-ti va dispare,
Caci este ca un ghiocel,
Ce va înflori mereu
Si în piept, eu ti-l voi prinde.
Ti-as oferi ceva frumos,
Dar sa-mpachetez nu pot,
Nici visul, nici iubirea
Si cu neputinta mi-e,
Paradisul sa-ti aduc,
Chiar de-as vrea cu adevarat,
Sa ti-l întind, ca pe-un buchet,
De sarutari, sub valsul serii.
Dar am sa te îmbratisez,
Si-am sa-ti soptesc ca îti doresc,
Sa te înalti pe aripi de speranta
Si sa nu te îndoiesti nicicând,
Ca iubirea-ti va dispare,
Caci este ca un ghiocel,
Ce va înflori mereu
Si în piept, eu ti-l voi prinde.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)