autor:Livia Bătăiosu
Adorm cu lacrimi în ochi. lacrimi de dor,
Ca umbrele pe ziduri, lunecă ușor,
Se unduie și curg pe fața-mi pământie,
Lumina lumânării pare că le-nvie.
Umbre ce prind viață, se-ntind și se înalță,
Să-mi ascundă ochii, să-mi ascundă chipul,
Geana îmi tresaltă și-n izvor se scaldă,
Gustând iar din chinul amar ca pelinul.
Dar, din lacrimi în lumina lunii,
Se vor naște stele care vor surâde,
Lacrimile-n dansuri se vor întâlni,
Pe-ale noastre trupuri...lanțuri-vii...
Și se vor cuprinde până vor dispare,
Cum dispare umbra fără lumânare,
Vor lăsa surâs pe fețe-nviorate,
In bătăi de gene, priviri îngemănate.
Viata vazuta printre lacrimi, zambete, speranta, vis si frumusetea naturii...incercari reusite sau nereusite de a da viata trairilor prin aceste cuvinte pline de suflet caci pana la urma sufletul e tot ce ne ramane.
marți, 17 martie 2009
duminică, 8 martie 2009
Oare?
Autor:Livia Bătaiosu
Ți-a spus oare vântul
Că pe buze-mi plânge dorul?
Peste gura-mi el, flămândul
Și-a răsfrânt în treacăt zborul
Mistuind cuvânt tăcut,
Ce în lacrimi l-am pierdut.
Ploaia oare ți-a vorbit,
Despre ochi-mi istoviți
Ce te caută mereu?
Printre picuri am lasat
Lacrimi , dor si gând curat
Să se piardă în neant.
Luna oare ți-a șoptit,
Cum din gene s-au născut,
Stele albe si iubire
Ce din vis curgeau spre tine,
Să te-aducă-n al meu vis?
Ți-a vorbit, oare ți-a spus?
Ți-a spus oare vântul
Că pe buze-mi plânge dorul?
Peste gura-mi el, flămândul
Și-a răsfrânt în treacăt zborul
Mistuind cuvânt tăcut,
Ce în lacrimi l-am pierdut.
Ploaia oare ți-a vorbit,
Despre ochi-mi istoviți
Ce te caută mereu?
Printre picuri am lasat
Lacrimi , dor si gând curat
Să se piardă în neant.
Luna oare ți-a șoptit,
Cum din gene s-au născut,
Stele albe si iubire
Ce din vis curgeau spre tine,
Să te-aducă-n al meu vis?
Ți-a vorbit, oare ți-a spus?
duminică, 1 martie 2009
Mărţişor pentru tine
autor Danco
Dăruita de danco în 2008.
Dăruita de danco în 2008.
Ți-aș oferi ceva frumos,
Dar să-mpachetez nu pot,
Nici visul, nici iubirea
Și cu neputință mi-e,
Paradisul să-ți aduc,
Chiar de-aș vrea cu adevarat,
Să ți-l întind, ca pe-un buchet,
De sărutări, sub valsul serii.
Dar am să te îmbrațișez,
Și-am să-ți șoptesc că îți doresc,
Să te înalți pe aripi de speranță
Și să nu te îndoiești nicicând,
Că iubirea-ți va dispare,
Căci este ca un ghiocel,
Ce va înflori mereu
Și în piept, eu ți-l voi prinde.
Dar să-mpachetez nu pot,
Nici visul, nici iubirea
Și cu neputință mi-e,
Paradisul să-ți aduc,
Chiar de-aș vrea cu adevarat,
Să ți-l întind, ca pe-un buchet,
De sărutări, sub valsul serii.
Dar am să te îmbrațișez,
Și-am să-ți șoptesc că îți doresc,
Să te înalți pe aripi de speranță
Și să nu te îndoiești nicicând,
Că iubirea-ți va dispare,
Căci este ca un ghiocel,
Ce va înflori mereu
Și în piept, eu ți-l voi prinde.
*
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)