autor:Livia Ɓătăiosu
Dorul e ca o furtună în sufletul meu
Și lăcrimez la fiecare gând ce zboară către tine.
Îmi stoarce vlaga, te strigă iubire.
Scuturată de vânturi mă legăn mereu.
Până la oase fiori reci mă pătrund,
Carnea-mi zvâcnește, sângele-mi fierbe,
O clipă doar, la tine s-ajung,
Doru să-mi sting, dor ce lovește.
Îl cuprind deși, a lui durere,
Îmi sfâșie inima ce uită sa bată,
Palmuită-n tăcere rabdă și rabdă,
Sperând că-n curând va primi mângâiere.
