Am trecut un pas peste prag,
Spărgând forma ceții,am împrăștiat-o
În respirația mea însetată.
Simțeam gustul ei,
Cum mi se așterne pe ochi..
O tristețe de gri mă cuprinde.
Culorile au dispărut în coșurile fumegânde.
În urmele ce se scurg în fumul gros,
Se târăște ca un șarpe.
Încolăcește norii, soarele,
Îi stoarce ca pe un smoc de lână,
Răsucește ceața, fumul..
Respir un fuior de gri și,,
Trec pasul înapoi peste prag,
Unde ceaiul de tei îmi încălzește nările,
Îmi scaldă plămânii,cu aromă de soare,
