Autor:Livia Bătăiosu
Luna-mi intră pe fereastră,
Frumoasa cerului Crăiasă,
Învelită-n noaptea deasă,
Printre nori încet se furișează.
În salba stelelor împodobită
Pașește-n puf de nor ceresc,
Pe fața-i palidă și tristă
Minunea lumii o citesc.
Un norișor ce-n treacăt o umbrește
Este străpuns de razele-i fugare,
Pentru o vreme lumina-i rătăcește,
Prin norul destramat de blânde raze.
Luceafărul ce-n veac o insoțește,
Îsi pleacă fruntea de paj credincios,
Lumina lui în fața ei păleste,
În noapte când pășește cu pasul ei regesc.
Luna-mi luminează chipul.
Înmărmurită stau și o privesc,
Cuprinsă sunt de vraja ce-mi alungă somnul.
Luna mă privește cu ochiul ei ceresc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu