Autor:Livia Bătăiosu
Din gheața rece, strălucindă,
Doi ochi se furișează-ncet,
Ard ca tăciunii…mă privesc,
Se pierd în gheață…îi doresc.
Privirea lor lin se strecoară,
Printre zăpezi și fulgi de nea,
Neliniștită-ngenunchiază, mă-nfioară,
Ștergându-mi dorul cu căldura sa.
Înlăcrimați…pierduți în timp,
Visând la raza lor de soare.
Întind o mână să-i ating,
Dar ei dispar în ceața de ninsoare.
Steluțe vii, privirea aprinsă,
De dor, dorință, dragoste nemărginită,
În suflet port iubirea mea nestinsă,
Cu care-i înconjor mereu…imensă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu