Autor : Livia Bătăiosu
Tu, Lună, ce aduci alinare,
Sufletelor rătăcite în dureri nespuse,
Tu, Protectoare a inimilor care,
Sunt iubite și apoi rănite,
Aruncă-ți palida privire,
O clipă doar, spre mine.
Tu, Lună ce aștepți de veacuri,
Soarele să te cuprindă,
Aștepți cu dragoste și lacrimi
Iubirea ta divină,
Învață-mă să trec prin chinuri
Și roagă-mi dragostea să vină.
Tu, Lună, ce cunoști atâtea taine,
Alină-mi sufletul cu un sărut
Și de e scris să n-am iubire
Prefă-mă-n umbră sau în lut,
Alină-mi pleoapa care plânge
Și dorul care inima îmi frânge.
Tu, Lună, daruiește-mi din tăcerea ta
Și-n roua dimineții stinge-mi lacrima,
Sărută-mi gura cu lumină
Din trupul tău și mă-nsenină,
Privește-mă adânc în ochi,
O clipă doar, apoi să uit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu